Halyard MIC, Instructions For Use Manual

55

SUBSTANŢĂ DE CONTRAST ÎN BALON. 

5.  A se îndepărta uşor tubul de abdomen, trăgându-l în sus, până când balonul 

vine in contact cu peretele interior al stomacului.  

6.  A se curăţa lichidul rezidual sau lubrifiantul de pe tub şi stomă.
7.  A se glisa uşor inelul SECUR-LOK* la aproximativ 1-2 mm deasupra pielii. 

Verificarea poziţiei şi funcţionalităţii tubului

1.  A se ataşa seringa cu vârf de cateter, conţinând 10 ml de apă, la orificiul de 

alimentare.  A se aspira conţinutul gastric.  După ce s-a constatat conţinutul 

gastric şi aerul, a se iriga tubul.

2.  A se controla umiditatea în jurul stomei.  În cazul unor scurgeri gastrice, a se 

verifica poziţia tubului şi plasarea inelului SECUR-LOK*.  A se adăuga lichid, 

după necessitate, în multipli de 1-2 ml.  A nu se depăşi capacitatea balonului, 

după cum s-a indicat mai sus.

3.  A se începe alimentarea numai după ce s-a confirmat funcţionalitatea şi 

plasarea corespunzătoare, conform instrucţiunilor doctorului.

Indicaţii pentru procedura de plasare endoscopică

1.  A se efectua o esofagogastroduodenoscopie (EGD).  După ce s-a efectuat 

această procedură şi nu s-au descoperit anomalii care ar putea împiedica 

plasarea tubului, a se plasa pacientul în poziţia culcat pe spate şi a se insufla 

aer în stomac.

2.  A se lumina prin peretele abdominal anterior pentru a se selecta locul de 

gastrostomie care nu are vase majore, viscere sau cicatrice.  Locul potrivit este 

de obicei la o treime distanţă între ombilic şi marginea costală stângă, pe 

linia claviculară mediană.

3.  A se apăsa cu degetul locul de inserţie selectat.  Endoscopistul ar trebui să 

vadă clar locul apăsării pe suprafaţa anterioară a peretelui gastric.

4.  A se pregăti şi a se acoperi pielea la locul de inserţie selectat.

Plasarea gastropexiei

 ATENŢIE: 

SE RECOMANDĂ A SE EFECTUA O GASTROPEXIE  ÎN TREI PUNCTE, 

ÎN CONFIGURAŢIE DE TRIUNGHI, PENTRU A ASIGURA ATAŞAREA PERETELUI  

GASTRIC LA PERETELE ABDOMINAL ANTERIOR.
1.  A se face un semn pe piele la locul de introducere a tubului. A se defini 

tiparul gastropexiei plasând pe piele  trei semne echidistante faţă de locul de 

introducere a tubului şi într-o configuraţie triunghiulară.

 AVERTISMENT:

A se lăsa o distanţă adecvată între locul de 

introducere şi plasarea gastropexiei, pentru a preveni interferenţa 

dintre racordul în T şi balonul umflat.   

2.  A se marca locurile puncţiilor cu 1% lidocaină şi a se administra o anestezie 

locală pe piele şi peritoneu.

3.  A se plasa primul racord în T şi a se confirma poziţia intragastrică. A se repeta 

procedura până când toate trei racordurile în T vor fi introduse la colţurile 

triunghiului.

4.  A se fixa stomacul de peretele abdominal anterior şi a se efectua procedura.

Crearea tractului stomei

1.  A se forma tractul stomei, cu stomacul încă dilatat şi legat de peretele 

abdominal.  A se identifica locul puncţiei în centrul tiparului gastropexiei.  Cu 

ajutorul ghidajului endoscopic, a se confirma că locul se întinde peste partea 

distală a stomacului, sub marginea costală şi deasupra colonului transversal.

 ATENŢIE: 

A SE EVITA ARTERA EPIGASTRICĂ CE TRECE PRIN PUNCTUL 

AFLAT LA DOUĂ TREIMI, PE LINIA MEDIANĂ, ŞI O TREIME, PE LINIA 

LATERALĂ FAŢĂ DE MUŞCHIUL RECTUS.

 AVERTISMENT: A nu se avansa acul prea adânc, pentru a evita 

perforarea peretelui gastric posterior, a pancreasului, a rinichiului 

stâng, a aortei sau a splinei.

2.  A se anestezia locul puncţiei printr-o injecţie locală cu lidocaină 1%, până la 

suprafaţa peritoneală.

3.  A se introduce un ac compatibil de 0,038” în centrul tiparului de gastropexie, 

în lumenul gastric.

NOTĂ: 

Cel mai bun unghi de inserţie pentru plasarea tubului de gastrostomie 

este un unghi drept la suprafaţa pielii.  A se îndrepta acul către pilor dacă se 

anticipează conversia la tubul PEGJ.

4.  A se folosi o ghidare endoscopică pentru a verifica plasarea corectă a acului.  

De asemenea, pentru a facilita verificarea, a se ataşa la ac o seringă plină cu 

apă şi a se aspira aerul din lumenul gastric.

5.  A se introduce o sârmă de ghidare de până la 0,038”, cu vârful îndoit, prin ac, 

până în stomac. A se confirma poziţia.

6.  A se scoate acul introducător, lăsând sârma de ghidare în loc şi a se arunca 

conform protocolului instituţiei.

Dilatare

1.  A se folosi o lamă de bisturiu  #11, pentru a crea o mică incizie pe piele care 

se întinde de-a lungul sârmei de ghidare, până la ţesutul subcutanat şi 

ţesutul fibros al musculaturii abdominale.  După crearea inciziei, a se arunca 

lama conform protocolului instituţiei.

2.  A se introduce un dilatator peste sârma de ghidare şi a se dilata tractul 

stomei până la dimensiunea dorită.

3.  A se scoate dilatatorul peste sârma de ghidare şi a se lăsa sârma de ghidare în loc.

Plasarea tubului

NOTA: 

Un manşon detaşabil poate fi folosit pentru a uşura înaintarea tubului prin 

tractul stomei.

1.  A se selecta tubul simplu, corespunzător, pentru alimentare prin 

gastrostomie, şi a se prepara conform instrucţiunilor  de mai sus din secţia 

pentru pentru prepararea tubului. 

2.  A se împinge capătul distal al tubului peste sârma de ghidare, prin tractul 

stomei, până în stomac.

3.  A se asigura că tubul este în stomac, a se scoate sârma de ghidare sau, dacă 

s-a folosit, a se dezlipi manşonul şi a se umfla balonul.

4.  A se umfla balonul, folosind o seringă Luer.
  •   A se umfla balonul LV cu 3-5 ml de apă sterilă sau distilată
  •   A se umfla balonul standard cu 7-10 ml de apă sterilă sau distilată.

 ATENŢIE:

 A NU SE DEPĂŞI VOLUMUL TOTAL DE 7 ML ÎN INTERIORUL 

BALONULUI LV.  A NU SE FOLOSI AER.  A NU SE INJECTA SUBSTANŢĂ DE 

CONTRAST ÎN BALON.

 ATENŢIE: 

A NU SE DEPĂŞI VOLUMUL TOTAL DE 15 ML ÎN INTERIORUL 

BALONULUI STANDARD.  A NU SE FOLOSI AER.  A NU SE INJECTA SUBSTANŢĂ 

DE CONTRAST ÎN BALON.  

5.  A se îndeparta uşor tubul de abdomen, trăgându-l în sus până când balonul 

vine în contact cu peretele interior al stomacului.  

6.  A se curăţa lichidul rezidual sau lubrifiantul de pe tub şi stomă.

7.  A se glisa uşor inelul SECUR-LOK* la aproximativ 1-2 mm deasupra pielii. 

Verificarea poziţiei şi funcţionalităţii tubului

1.  A se ataşa o seringă cu vârf de cateter, conţinând 10 ml de apă, la orificiul de 

alimentare. A se aspira conţinutul gastric.  După ce s-a inspectat conţinutul 

gastric şi aerul, a se iriga tubul.

2.  A se controla umiditatea în jurul stomei.  În cazul unor scurgeri gastrice, a se 

verifica poziţia tubului şi plasarea inelului SECUR-LOK*.  A se adăuga lichid, 

după necessitate, în multipli de 1-2 ml.  A nu se depăşi capacitatea balonului, 

după cum s-a indicat mai sus.

3.  A se începe alimentarea numai după ce s-a confirmat funcţionalitatea şi 

plasarea corespunzătoare, conform instrucţiunilor doctorului.

Îndepărtarea tubului

1.  Mai întâi, a se asigura că acest tip de tub poate fi înlocuit la patul pacientului.
2.  A se asambla echipamentul şi proviziile, a se spăla pe mâini în mod antiseptic 

şi a se folosi mănuşi curate, fără pudră.

3.  A se roti tubul la 360 de grade, pentru a se asigura că tubul se mişcă liber şi 

cu uşurinţă.

4.  A se introduce direct seringa luer în orificiul balonului şi a se scoate tot fluidul 

din balon.

5.  A se aplica presiune asupra abdomenului şi a se scoate tubul printr-o tragere 

uşoară, dar fermă.

NOTĂ: 

Dacă se simte o rezistenţă, a se lubrifia tubul şi stoma cu un lubrifiant 

solubil în apă. A se împinge şi a se roti tubul în mod simultan. A se da drumul 

uşor tubului. În cazul în care tubul nu va ieşi, a se reumple balonul cu cantitatea 

de apă prescrisă şi a se anunţa doctorul. A nu se folosi niciodată forţă excesivă 

pentru scoaterea tubului.  

  AVERTISMENT: A nu se încerca niciodată a se schimba tubul fără a fi fost 

îndrumat de un doctor sau alt cadru de îngrijire medicală.

Procedura de înlocuire

1.  A se curăţa pielea în jurul stomei şi a se lăsa să se usuce.
2.  A se selecta tubul corespunzător pentru alimentare prin gastrostomie şi 

a se prepara conform instrucţiunilor  de mai sus, din secţia pentru pentru 

prepararea tubului.

3.  A se lubrifia capătul distal al tubului cu un lubrifiant solubil în apă şi a se 

introduce uşor tubul  prin stomă, până în stomac.

4.  A se umfla balonul, folosind o seringă Luer.
  •  A se umfla balonul de cu 3-5 ml de apă sterilă sau distilată.  
  •  A se umfla baloanele standard cu 7-10 ml de apă sterilă sau distilată.

 ATENŢIE: 

A NU SE DEPĂŞI VOLUMUL TOTAL DE 7 ML ÎN INTERIORUL 

BALONULUI LV.  A NU SE FOLOSI AER.  A NU SE INJECTA SUBSTANŢĂ DE 

CONTRAST ÎN BALON.

 ATENŢIE: 

A NU SE DEPĂŞI VOLUMUL TOTAL DE 15 ML ÎN INTERIORUL 

BALONULUI STANDARD. A NU SE FOLOSI AER.  A NU SE INJECTA SUBSTANŢĂ 

DE CONTRAST ÎN BALON.

5.  A se îndepărta  uşor tubul de abdomen, trăgându-l în sus, până când balonul 

vine in contact cu peretele interior al stomacului.  

6.  A se curăţa lichidul rezidual sau lubrifiantul de pe tub şi stomă.
7.  A se glisa uşor inelul SECUR-LOK* la aproximativ 1-2 mm deasupra pielii. 
8.  A se verifica poziţia corespunzătoare a tubului conform instrucţiunilor de mai 

sus, din secţia pentru verificarea poziţiei tubului.

Administrarea medicaţiei

A se folosi medicaţie lichidă, pe cât posibil, şi a se consulta farmacistul pentru a 

determina dacă este prudent a se strivi medicamentele solide şi a le amesteca 

cu apă.  Dacă este prudent, a se strivi medicamentele într-o pudră fină şi a se 

dizolva în apă înainte de a le administra prin tubul de alimentare. A nu se strivi 

niciodată un medicament intestinal căptuşit, sau a nu se amesteca medicamentul 

cu alimentaţia lichidă.
Folosind o seringă cu vârf de cateter, a se iriga tubul cu cantitatea de apă 

prescrisă.

Îndrumări pentru menţinerea funcţionalităţii

Cea mai bună metodă pentru a evita blocarea şi a menţine funcţionalitatea 

tubului este de a-l iriga în mod corespunzător.  Iată câteva îndrumări pentru a 

evita blocarea şi a menţine funcţionalitatea tubului.
•  A se iriga tubul de alimentare cu apă, la fiecare 4-6 ore, în timpul alimentării 

continue, după fiecare folosinţă, înainte şi după fiecare alimentare 

întreruptă, sau, cel puţin la fiecare 8 ore, dacă tubul nu este folosit.

•  A se iriga tubul de alimentare înainte şi după administrarea medicaţiei şi 

între medicaţii. Aceasta va ajuta la prevenirea blocării tubului, cauzată de 

interacţiunea medicaţiei cu alimentaţia lichidă.

•  A se folosi medicaţie lichidă, pe cât posibil, şi a se consulta farmacistul pentru 

a determina dacă este prudent a se strivi medicamentul solid şi a-l amesteca 

cu apă.  Dacă este prudent, a se strivi medicamentul într-o pudră fină şi a 

se dizolva în apă înainte de a-l administra prin tubul de alimentare. A nu 

se strivi niciodată un medicament intestinal căptuşit, sau a nu se amesteca 

medicamentul cu alimentaţia lichidă.

•  Pentru irigarea tuburilor de alimentare, a se evita folosirea soluţiilor de 

irigare acide, cum ar fi sucul de coacăze şi băuturile gazoase, deoarece 

combinaţia dintre proprietatea acidă şi proteinele din alimentaţia lichidă pot 

contribui la blocarea tubului

Recomandări generale pentru irigare

•  A se folosi o seringă cu vârf de cateter, între 30 şi 60 cc. A nu se folosi seringi 

mai mici deoarece acest lucru ar putea duce la creşterea presiunii asupra 

tubului iar tuburile mici s-ar putea rupe.

•  A se folosi apă de la robinet, la temperatura camerei, pentru irigarea tubului.  

Se poate folosi apă sterilă atunci când calitatea apei din reţeaua municipală 

nu este corespunzătoare. Cantitatea de apă depinde de necesităţile 

pacientului, de condiţia clinică şi de genul de tub, dar volumul mediu de 

apă variază între 10 şi 50 ml pentru adulti şi între 3 şi 10 ml pentru sugari. 

Starea hidratării influenţează, de asemenea, volumul folosit pentru irigarea 

tuburilor de alimentare. De multe ori, crescând volumul irigării, se poate 

evita necesitatea pentru o cantitate suplimentară de lichid intravenos. Cu 

toate acestea, persoanele cu insuficienţă renală şi cu restricţii la lichide ar 

trebui să primească volumul minim de irigare, necesar pentru a menţine 

funcţionalitatea.

•  A nu se folosi forţă excesivă pentru a iriga tubul. Aceasta ar putea perfora 

tubul şi ar putea vătăma tractul gastrointestinal.

•  A se nota în fişa pacientului timpul şi cantitatea de apă folosită. Aceasta va 

permite tuturor îngrijitorilor să monitorizeze cu mai multă precizie nevoile 

pacienţilor.